Și Faraon a spus: „Lăsați-mă să-l omor pe Moise și el să-L cheme pe Domnul său! Mă tem să nu vă schimbe religia voastră și să nu aducă stricăciunea pe pământ!”
Și un om care credea, din poporul lui Faraon, și care-și ascundea credința lui a spus: „Oare voiți voi să omorâți un om [doar] pentru că el a spus: „Domnul meu este Allah”, după ce a venit el cu semne deslușite de la Domnul vostru? Dacă el este mincinos, minciuna sa va fi numai spre dauna lui, însă dacă el spune adevărul, atunci vă va lovi pe voi o parte din cele cu care vă amenință! Allah nu-l călăuzește pe cel care este nelegiuit și mincinos.
O, popor al meu! A voastră este stăpânirea astăzi și sunteți voi biruitori pe pământ! Dar cine ne va ajuta pe noi împotriva mâniei lui Allah, dacă ea se va abate asupra noastră?” Faraon a spus: „Eu nu vă arăt decât ceea ce văd și nu vă călăuzesc pe voi decât pe calea cea dreaptă!”
O, popor al meu! Eu mă tem pentru voi de Ziua Chemării[4],
[4] Ziua Judecății, atunci când nelegiuiții vor urla de teroare, oamenii se vor chema unii pe alții (a se vedea 7:44-51) și Îngerii vor vesti rezultatele judecării fiecărei persoane
De Ziua în care veți întoarce voi spatele, fugind, fără ca să aveți voi apărător de Allah! Iar cel pe care îl duce Allah în rătăcire nu va avea ocârmuitor.